Scrisoare catre mine: Actrita Mihaela Dragan in dialog cu Mihaela, cea din trecut

Publicat pe 21 Noiembrie 2013 in Revista Garbo (aici)

p_15348_766x350-10-85
Provocarea GARBO: Eu, femeia de astazi. Eu. Cum erau visurile mele in trecut? Ce am devenit? Ce am realizat? Cate am invatat pana acum si cate mai sunt de invatat? Ne intoarcem cu mintea si sufletul in trecut…
Sa privim o fotografie cu noi adolescente sau tinere. Sa o privim in ochi pe fata aceea cu sufletul delicat, cu mintea plina de proiectii si sperante, multe frici dar si mult curaj. Ce i-ai spune tu fetei de atunci? Ce i-ai spune sa o linistesti sau poate sa o incurajezi? Cum te-ai schimbat? Cum iti traiesti prezentul si cum te raportezi acum la temerile sau intrebarile de atunci?

Actrita Mihaela Dragan a fost de acord sa faca acest experiment al intoarcerii in timp si al dialogului cu sine insasi… Citeste Scrisoarea ei catre sine si lasa-te inspirata!

“Mi-a luat mult timp sa aleg o fotografie cu mine din adolescenta pentru ca desigur, femeia de acum, nu se recunostea nicicum in cea de atunci… femeia din trecut, care de altfel, nici ea nu se placea pe sine foarte mult, din moment ce tot incerca sa fie altcineva decat ceea ce era… nestiind ca, sa fie ea insasi era si cea mai buna si cea mai frumoasa alegere, din cate variante ar fi putut avea.

Probabil ca asa e mereu… trebuie sa-ti pierzi intotdeauna echilibrul cand esti adolescent, sa te darami bucatica cu bucatica, in mii de feluri, ca sa poti ajunge la tine. Ca sa te intalnesti cu tine, cea adevarata, in mod real.

Privesc fotografia de la 21 de ani, de acum 6 ani, vad marea infinita din spatele meu, si cred ca, de fapt, aud ceva, de la acea Mihaela, si nu invers: “Asteapta-ma. Va trebui sa strabat toata marea asta netarmuita si va fi greu, dar in cele din urma, voi ajunge la tine. Voi gasi putere in bratele mele si nu ma voi scufunda, daca stiu ca ma astepti, daca tu esti acolo.“ Oare de ce i-a fost atat de greu sa creada ca eu voi fi acolo? Caci eu intotdeauna sunt acolo, in toate momentele grele, si nu o las niciodata singura..

Atunci, daca ar fi sa-i spun ceva, asta i-as spune: “Poti gresi cat vrei, poti fi tot ceea ce vrei si nu vrei, poti avea curaj sa simti cat de mult iti cere inima ta, poti esua, poti fi slaba si vulnerabila, indrazneste sa suferi, experimenteaza tot ceea ce gandesti si doresti, eu voi fi mereu aici ca sa iti amintesc ca viata e cel mai frumos dar care ti s-a dat. Alege doar ceea ce vrei sa traiesti, nu renunta niciodata, niciodata…”

Si zambesc. Nu vreau sa sune cliseu a la descantecul de ploaie care te face sa te simti cea mai frumoasa, dar iubesc faptul ca in aceasta viata m-am nascut femeie. Iubesc femininul, iubesc feminismul, iubesc energia feminina creatoare din mine, care ma uneste cu toate surorile mele din lume… si nu, nu as spune toate acestea daca nu as sti sigur ca pot iubi in aceeasi viata, un barbat, mai mult decat pe mine insami.
Mihaela Dragan 1(1)
Niciodata nu am sa-mi limitez trairile corpului si sufletului meu.

Daca m-as intoarce din nou la 16, 18 sau 20 de ani, in primul rand, mi-as iubi corpul care mi s-a dat, mult mai mult, stiind ca este un privilegiu si o binecuvantare sa il am. Cand esti adolescent nu te simti mereu bine in pielea ta si imi aduc aminte ca niciodata nu eram multumita de felul in care aratam, acum as sti ca nimic nu este mai minunat decat acest invelis straniu de frumos.

As vrea sa spun lucrul asta nu numai pentru Mihaela de atunci, dar si pentru toate fetele si femeile, care acum, in acest moment, inca mai cred ca, corpul lor nu este suficient de frumos. Este cu adevarat, perfect. Poti simti cu el de la piscatoarele picaturi de ploaie de pe firele de iarba care iti mangaie picioarele desculte pana la fiori de placere infinita, care il fac sa explodeze in mii de particule, in drumul lor in comuniunea cu celalalt, expresie a totalitatii, a perfectiunii tale oglindite . Niciodata nu am sa-mi limitez trairile corpului si sufletului meu. Am sa experimentez tot ce e mai inalt in felul in care ni s-a dat sa simtim.

As trimite aceasta scrisoare, nu numai fetei din fotografie ci pentru fiecare aspect nerezolvat din mine, care cere iar si iar iubire, pana cand va fi eliberat. As trimite-o tuturor oamenilor de care sunt indragostita, pentru ca stiu ca am pus in ea toata dragostea mea, pe care nu m-as mai teme s-o daruiesc oricand. Oriunde.”

***

“Mihaela Dragan, 27 de ani, actrita (“calificativ” magic pe care il dobandeste dupa fiecare spectacol doar daca publicul a beneficiat de o “vraja”), de etnie roma – romana, desi trebuie sa aminteasca ca intr-o viata anterioara crede ca a fost peruana. In prezent, joaca one woman show-ul “Del Duma, Vorbeste-le despre mine” si este studenta ultimul an la Limba si Literatura Straina, teribilista revolutionara la toate cauzele care vor lumea noastra si mai buna.”

Advertisements